Apa iti da mereu putere

Pentru mulți dintre noi, în mod neoficial, se poate spune că vara nu a trecut, asta dacă luăm în calcul că există încă o mulțime de zile calde ce îi păstrează în mod discret frumusețea amestecată printre diminețile reci și umede ale toamnei. Și uite astăzi, când soarele începe să încălzească pământul, iar umbrele pădurii se subțiază retrăgându-se spre poalele copacilor, parcă și reticența de a face puțină alergare dispare, iar câțiva pași pe care am început să-i fac pe aleea din pădure s-au transformat deja într-un sprint vioi.

Alerg de aproximativ o jumătate de oră… și în chip absolut natural savurez din sticla mea câte-o gură de apă, care mă ajută, îmi dă energie să continui să alerg. Apa este vitală pentru oricine, iar când vine vorba de efort fizic, consumul ridicat de apă este o alegere excelentă pentru a menține corpul hidratat. Știți și voi, apa joacă un rol esențial în funcționarea optimă a corpului atât în ​​timpul efortului, cât și în timpul odihnei și recuperării. Întotdeauna când alerg am grijă să măresc consumul de lichide, nivelul de energie menținându-se astfel mereu ridicat, apa schimbându-mi practic funcționarea corpului în bine.

mainworkout1_600x450

Pe lângă pasiunea de a alerga s-a născut și cea pentru sportul de sală, pe care îl practic de vreo 9 ani încoace. Merg la sală de 3-4 ori pe săptămână și fac exerciții de întreținere după un program organizat și stabilit de mine. Să vă dezvălui un mic secret pentru cine se antrenează să obțină mușchi conturați și fermi, de invidiat. Mușchii “arătoși” sunt bogați în conținut de apă, sunt deci rezultatul unei bune hidratări, apa reprezentând de fapt 70 – 75% la sută din țesutul muscular al unui sportiv.

Prin urmare, nu ai cum să faci efort fizic, să înregistrezi progrese și să îți mărești rezistența, fără să crești și consumul de lichide. Nu poți spune unui sportiv că se poate antrena, rezista sau poate obține rezultate și fără să consume apă.

Dacă s-ar întâmpla asta, cu siguranță efectul ar fi unul dezastruos, dar ce să-ți spun, cel puțin o dată în viață tot ai parte de o “surpriză” care poate veni chiar în timp ce alergi la un concurs unde ai să te simți ca prin deșert…

…În urmă cu doi ani, într-o zi de noiembrie cu un soare strălucitor, dar destul de răcoroasă, am participat la ediția XXIV a crosului brașovean care s-a desfășurat pe un traseu de 5 km. Startul s-a dat de la poarta fabricii “Roman S.A.”, iar finish-ul era situat în apropierea Prefecturii Brașov și Colegiului Național Unirea.

S-au înscris mulți participanți, motiv pentru care startul a avut loc în “2 etape” cu diferențe de pași între startul fetelor și al băieților. Pentru start, s-a tras cu pistolul brusc, fără un avertisment și nimeni nu a înțeles că acela era momentul în care putem începe alergarea propriu-zisă, creându-se astfel un mic haos.

Trecând însă peste faptul că am pierdut timpi importanți, din cauza startului neanunțat, traseul a fost destul de bine ales, dar nu tocmai plăcut. Spun asta din cauza faptului că organizatorii nu s-au gândit să ofere niște apă participanților, nici măcar o sticlă de apă câștigătorilor la finish, așa că ne-am simțit la concurs, ca în deșert… Ăsta a fost cel mai mare minus după părerea mea în organizarea crosului.

În timpul alergării, cam pe la jumătatea cursei, aproape de mine un tip căruia i se citea pe față vlăguirea, era încurajat de către antrenorul său, de pe margine, să mă întreacă:

– Aleargă mă, aleargă! Hai odată, aleargă!

– Mi-e sete, nu pot mai tare, i se mișcau chinuite cuvintele pe buze, încercând din răsputeri să țină ritmul cu mine. O vreme a rezistat aproape de mine, dar antrenorul lui nu se oprea din strigat, așa că am hotărât să forțez puțin ca să mă distanțez suficient încât să nu-l mai zăresc. Măcar l-am scăpat de “tortura” încurajărilor.

În curând însă aveau să se schimbe lucrurile și pentru mine… După încă un km de alergare, buzele îmi erau complet uscate, picioarele deveniseră două bucăți de plumb ce nu mă mai ascultau, mă simțeam aproape istovit de puteri, iar în urechi îmi țiuia doar ecoul vocii de mai devreme: “hai odată, aleargă!”… Încercam să mă mișc mai repede, dar corpul meu parcă refuza să avanseze odată cu mine, din cauza deshidratării oboseala era vizibilă, iar cursa îmi părea interminabilă. Credeam că m-am transformat într-o stafidă sau cel puțin așa simțeam. Știți cum se simte o stafidă? Vă spun eu, deshidratată și transparentă…

În momentul când deznădejdea își atinsese culmea, am trecut pe lângă o cofetărie, acolo o fată blondă îmbrăcată într-o rochie albastră, stătea rezemată de ușă cu o sticlă de apă în mână urmărind ușor plictisită cursa noastră. Când am ajuns în dreptul ei, m-am oprit pur și simplu… Epuizat, mi-am coborât mâinile pe genunchi, ținând capul aplecat spre în față și așa nemișcat mă rugam ca buzele mele străvezii să-și exprime odată dorința, ca ultima de pe pământ. Cu glas destul de scăzut, i-am spus:

– O gură de apă, te rog… și mâinile mele involuntar s-au lipit de sticla fetei.

– Sigur, sigur, poftim, bea, ți-e rău? făcu ea eliberând sticla de apă, din care începusem deja să beau fără oprire. În câteva clipe eram pe cale să experimentez un miraj… Apa îmi dădea ca de fiecare dată putere, iar de acum simțeam din nou cum curge viața prin mine… Inima și-a găsit din nou ritmul, articulațiile au devenit mai flexibile și toți mușchii au primit oxigenul de care aveau nevoie, pur și simplu mi-a revenit mobilitatea și energia și în câteva clipe iată-mă alergând din nou cu forțe reîmprospătate.

Am  izbutit să termin cursa și am ajuns în primii 100 de participanți, cu un timp destul de bun. Se putea și mai bine dacă nu ne încurcau cu startul… și mai ales dacă aveam de la început sticle de apă.

După cursă, m-am oprit la primul chioșc și fericit ca și când aș fi ajuns la fântâna cu viață, mi-am luat o sticlă mare de apă din care am băut fără saț. Eram atât de fericit că am în mână sticla de apă, de-ai fi zis că dețin cea mai de preț comoară a lumii. Într-un fel cred că am găsit-o și aș vrea să ajungă și la tine să îți dea mereu putere, nu este nevoie de noroc pentru asta, totul este doar să îți dorești să bei apă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: